Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

duminică, 30 noiembrie 2008

Drum pe sub stele

Uneori mi-e foarte greu să văd cerul. Mă uit către el şi îmi doresc să am puterea să îl admir. Dar atunci nu găsesc nici un motiv să ridic capul sus...şi îl las plecat, doborât nu de ceea ce ar fi putut să îl doboare, ci de lipsa a ceea ce ar fi putut să îl susţină.
Te-ai întrebat de ce se întorc tăcerile în amurg ca nişte umbre ce scurtează depărtarea? Dacă aceleaşi păsări prin zări încet se scurg lovind uşor cu aripa fiorii şi înserarea...de ce-mi lipseşte glasul fântânilor din stele? Nu s-a întors ecoul din ziua ce-a trecut...! Nu ştiu pe ce geană simt visele mai grele cu tot ce mi-am dorit şi încă nu am avut. Cobor spre veşnicie cu o parte dintre zorii împrumutaţi în taină prin sacrul legământ că voi păstra secretul miresmelor de flori şi nimeni nu va şti al cărui suflet sunt. Există pe sub stele, probabil un alt drum la margine de gânduri, făcut doar pentru noi. Îmi cer dreptul de a mă uita în sus, spre cer, fără să întâmpin fiecare nor - pentru că tu ai fi acolo să îmi arăţi drumul către albastrul nesfârşitului. Acum, singură, stau să încerc să desfac lacătele porţilor ce mă opresc să mă uit în sus, ştiind că tu ai ştiut să faci asta...ştiind că tu ai putut face asta. E ca şi cum cu greu aş mai vedea cerul, uneori...numai atunci când aş avea nevoie.
Întinde mâna...să strângi cerul în pumnul tău, iar din curcubeul ploii să aduni culorile. Să-ţi curgă în petale pe tâmplele fierbinţi căldura picăturilor de ploaie, uşor să ţi se aşeze pe umeri, să furi din cer albastrul şi lumina soarelui în timp ce flori şi râuri să se încline spre tine. Să laşi să intre luna în noaptea tainică, iar stelele să-ţi spună povestea lor, să-ţi picure în gânduri istorisiri de dor ce le-au născut din inimi unite. S-asculţi în timp ce fărâmi spaţiul în palme, iar turnurile vremii să le dărâmi cu un zâmbet.
Deodată depărtarea pe veci nu mai există şi timpul se ascunde în lacrima mea căzută peste obraji. Nisipul să-ţi primească umil eternul vers ce lumea recreează în colţ de lume, un întreg Univers...pentru mine...pentru tine...pentru noi...!
Trăiesc cu iluzia eventualei tale existenţe. Trăiesc cu iluzia că tu mă cauţi la rândul tău. Că nu o cauţi pe cea de acum, ci pe cea căreia îi vei arăta cerul cu ochii tăi. Şi că în momentul în care ne vom găsi, vom şti unul de altul - vom şti cine suntem...şi unde ne este locul.
Mi-e teamă că ai renunţat să cauţi.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.