Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

E noapte...!

În necuprinsul întuneric al nopţii gândurile mele nu mai au niciun ecou. Ele se-apleacă de dor cuprinse, în tânguirea destinului sub pietrele inerte...reci...ale sufletului. Pe margine de lună, în tainica noapte, un cântec în şoapte-ţi rostesc, şi-aduc din izvor de cuvinte, nemărginta iubire ce-aşteaptă în taina tăcerii, într-un alt niciunde, clădit pe-o visare de-o clipă...străpuns de-o săgeată a durerii.
În despletita negură a nopţii, când visele nebune mă cuprind, tresar sperând că fiecare şoaptă este a ta, ca un ecou ce vine spre mine...tăcând. Atunci las clipele să zboare, ecoul muzicii să mă pătrunde nefiresc şi vreau să sper...să ard, crezând că echilibrul îl găsesc în mister. Prea adesea realitatea înşeală şi simţurile raţiunii mă trezesc nefiresc, deşi eu îmi doresc cu disperare să vreau să ard...să sper...şi să trăiesc.
În întunericul nopţii, în bezna tăcerii, dorul mă poartă de mână spre-o zi ce-a trecut, în care-amândoi, privindu-ne, ne-am lăsat pătrunşi de-a iubirii trenă, pe-o potecă desculţă...sub strigăte goale...sub suflete reci...!
Coboară pe albe raze de lună, gânduri pierdute-n abisuri trecute. Plete despletite de sălcii bătrâne se leagănă de vânt bătute şi-mprăştiate în depărtate zări...în neştiute cărări. E noapte, regina întunericului stăpânire a pus pe suflete iar misterul învăluie necuprinsul de ceaţă adusă de zori. Deodată picături curg din cer...lacrimi coboară şi povestesc. E noaptea care îşi plânge sfârşitul şi zorii acum îi vestesc.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.