Eşti un vis, o blândă şi unică adiere peste ,,tot-mine’’...M-ai fermecat, de-aceea niciodată n-am să vreau să te ating! Briza ta vine, pleacă...o aştept mereu cu aceeaşi sete...te-mbrăţişez lung...mi-ai înşelat doar visul! Te-am zăvorât în mine, în abisul meu de nisipuri mişcătoare, unde n-ai scăpare, precum fluturele multicolor cufundat în nectarul nufărului roz. Sunt fără astâmpăr, ţi-aud glasul, mai dulce ca oricând. Oare vrei să-mi vesteşti zorii de vară cu foşnetul buzelor tale? Mi-am ciulit urechile, privirea-mi nerăbdătoare te caută, îţi zăresc umbra, care-şi trage suflarea. Revii din pădurea iubirii îngheţate, spre mine; sunt râul tău subteran cu albia netedă şi nisipul alb, cu izvorul în lungă noapte de iarnă, luminată de farmecul ochilor tăi.Rămâi umbra înfiorătoare pe umărul meu, ecou unic în trupul meu şi-n gându-mi necugetat! Suntem părtaşii egali ai jocului nostru nocturn de care nu ne mai săturăm...Înveleşte-mă cu ,,tot-tine’’ înainte de-a pleca, lasă-mi râsul tău pe genele mele, să-mi mângâie pleoapele! Ascunde-te în verdele ochilor mei şi imprimă-mi imaginea ta cu jarul inimii tale! Focul din noi mi-a aprins aripile, dar mă ridic într-un zbor plin de speranţe senine...Rămân însetată de dragoste, cu ochii aţintiţi spre tine...
Un înger îmi atinge umărul stâng şi dispare! Îi caut urma surdă pe câmpia stelelor, pe poteca dorului, ca o gazelă care-şi caută puiul, pe care-l simte, dar nu-l vede, orbită de tremurul umbrei tale...Facă-se voia şi dorinţa vântului! Voi porni spre poiana de dincolo de orizont, pe aceeaşi cărare tainică, bătută numai de noi...în gândurile noastre. Dorm fără grijă, toate neliniştile noastre sunt pe umerii îngerului care mă înveleşte cu ,,tot-tine’’!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu