Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

duminică, 10 august 2008

Vreau să vorbesc...!

Aş vrea să mai spun multe...aş vrea să-ţi vorbesc...să nu las cuvintele să zacă în mine neştiute de nimeni...neauzite de tine...!
Aş vrea să ne-amintim că-n timpul ce-a trecut, am fost aproape şi în suflet...şi în gând, iar cântecul ce ne-a-nsoţit a înflorit în inimile noastre ca o stea care ne-a urmat în drumul pe care l-am ales împreună. Dar tăcerea e grea...apăsătoare...nu poate să exprime bucuria ce s-a aşternut de-a lungul timpului în noi.
Aş vrea să spun multe...dar mai bine aş lăsa stelele să-ţi rostească tot ce eu nu pot...Printre norii grei, una câte una vor să-ţi aducă aproape dragostea ce parcă stă să piară din tăcere...din cuvinte nerostite. Mi-aşezi pe frunte petale din florile aduse din margine de drum şi le iau cu mine în visul dintre nopţi ...în visul dintre stele. Mă înfăşori în gândurile tale ca să-mi alini dorinţa de a fi cu tine...şi-n straie albastre îmi simt acoperit tot trupul...
Te simt aproape...simt mângâierea caldă a privirii ce o laşi să se scalde în ochii mei...Îţi simt tăcerea...îţi simt cuvintele ce-ar vrea să iasă dar nu pot....O strângere de inimă se adună în jurul tău şi îţi alungă în sunete neşoptite, dorinţa de a vorbi...În florile ce mă-nfăşoară, îţi simt lacrima ce lin coboară din ochii ce ar vrea să spună...dar n-au cuvinte să se-aline...
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.