Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

sâmbătă, 9 august 2008

Sunt ceea ce sufletul doreşte

Mi-am întrebat sufletul de ce tace...de ce lasă adierea cea dulce să-i tulbure liniştea...de ce picăturile de ploaie i se preling pe chipul îngândurat. El mi-a răspuns în şoaptă că e singur...că nimeni nu-i cu el...că doar vântul mai ştie să-i aducă o undă de bucurie sau să-i smulgă de lângă el, durerea...doar picăturile de ploaie mai ştiu să-i spele faţa-ntunecată şi să-i aşeze cu migală, petală lângă petală, culorile fericirii, bucuria înfloririi zâmbetului în ochii înlăcrimaţi. Eu ştiu...nu-i singur...sunt cu el...sunt acele acorduri ce dintr-o strună de vioară ies melodioase înspre tine pentru a mi te apropia.
Nu sunt o adiere ce trece duioasă pe lângă tine, amintindu-ţi că exist...sunt un vers ce ţi l-am rostit la margine de gând, când printre noi se furişa stingheră o rază de lumină ce dorea să ne trezească. Sunt o undă firavă ce aduce în sufletele noastre căldura clipei ce se vrea trăită...sunt cuvântul nerostit ce greu se lasă scos dintre paginile vieţii trăite în necunoscut. Sunt ceea ce sufletu-ţi doreşte...o clipă de iubire...un trandafir în palmele-ţi catifelate...! În noaptea plină cu stele, mă cuprinzi în doruri de nescris...mă mângâi cu privirea-ţi caldă, pentru a aduce iubirea între noi. Pot fi mereu ceea ce sufletul tău doreşte, pot să cuprind în ochii ca de stele, dorinţa ta din gândul meu...dorinţa mea din dorul tău...!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.