Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

sâmbătă, 30 august 2008

Să ne cunoaştem...!

Eu sunt un gând hoinar rătăcitor pe drumuri...ce aleargă după miracole; un gând ce se grăbeşte pe adieri de vânt...şi poartă visele spre doruri ce nu se pot cuprinde; sunt clipa din timpul grăbit...ce pe aripa lui, mă duce în înălţimile infinite; sunt muntele şi marea într-o îmbrăţişare; sunt boarea de vânt ce adie spre tine; sunt tainicul gând şi şoapta de dor ce pătrund în sufletul tău; sunt un ocean de vise ce nu se mai sfârşesc!
Tu eşti un dor de neatins...călător prin suflete pierdute...spre înălţimi purtat, de vise ce se vor îndeplinite; eşti vântul ce-mi joacă prin plete; eşti dansul inimii; eşti lacrima pe genele mele; eşti lumină în noapte şi…noaptea iubirii eterne!
Te-am căutat prin gând, prin clipă, prin marea cea învolburată, prin dorul ce mă macină...prin vântul cel năprasnic...prin lacrimile de pe gene ce-şi fac loc ca să cadă pe adâncurile ce cu grijă, timpul şi-a pus amprenta...
Nu te-am găsit pe drumul ce duce spre niciunde...nu te-am întâlnit pe a destinului drum lung...Eşti poate prea aproape...eşti poate prea departe...dar sufletul te simte....şi inima îmi plânge...!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.