Păşesc în lumi neştiute...păşesc tăcută.
Paşii tac înţelept,
nimeni nu-i vede...
nimeni nu-i simte...
Mă afund mereu
cu clipele trecute stăpâne,
păşesc momente în uitare.
Aud chemări prin depărtare...
iubirea, vântul hoinar,
aroma vremilor trecute,
lacrimi prezente,
urme lăsate de iubire,
oglinda ce nu mai sunt.
Şi totuşi alerg printre gânduri
prin visele trăite,
cărări bătătorite
de paşi de timp
spre un popas
la margine de suflet...
Mi-e teamă să înaintez...
tăcerea arde, liniştea doare.
O umbră sunt în miez de zi
aştept în noapte
cuvinte nerostite...
aştept dorinţe potrivite
aştept cea rază de lumină
aştept să-mi spui...
doar ştii că eşti de vină!
Dar...până atunci,
păşesc tăcută
prin ziua nevăzută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu