Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

vineri, 15 august 2008

Paşi de-a lungul timpului

Paşii mei merg spre lumi neştiute...nimeni nu-i vede...nimeni nu-i simte...şi mă afund mereu de-a lungul clipelor ce trec pe lângă mine.
Voi lăsa doar timpului aceste momente de uitare ca să pot trece dincolo de existenţa lor, lăsând iubirii chemarea de peste depărtări. Vântul, prieten hoinar, mă va aştepta-n visatul rod al vremurilor trecute. Voi lua în gândul cel adânc vorbele nerostite în trecutele clipe ale timpului ce s-au scurs pe lângă noi...şi mă voi pierde printre stele...şi mă voi rătăci-n trecut...printre urmele lăsate de iubire...ca să pot fi ceea ce nu mai sunt...!
Nu o să mă opresc din drum...nu o să opresc lacrima să se prelingă pe chipul trist de trecerea timpului prin noi...o să dau voie uitării să rostească şoapte nescrise...de-a lungul clipelor...de dimineaţă şi până în noapte târziu...
Alerg printre gânduri...prin vise pe care le-am trăit...păşesc pe cărări bătătorite de atâtea treceri în timp...mă opresc la margine de suflet...mi-e teamă să înaintez...mă arde tăcerea şi-mi dă fiori iubirea ce mă aşteaptă dincolo de vis. Paşii mei sunt urme ale nopţilor ce au trecut...sufletu-mi este împovărat de durere...mă poartă cu ardoare spre o inimă ce de mult aşteaptă. Nimeni nu-i vede...nimeni nu-i simte cum se apropie...! Am luat cu ei tot ce-am avut mai bun din mine...dar nimeni nu observă câtă greutate duc de-a lungul timpului ce trece nemilos pe lângă mine fără să-mi dea voie să mă opresc acolo unde simt că pot afla ce este viaţa...acolo unde simt că iubirea mă aşteaptă.
Am devenit o umbră a trecerii prin lume...care aşteaptă-n noapte cuvinte nerostite...să le pot prinde-n unda nevăzută a razei de lumină ce îmi scaldă sufletul.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.