Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

joi, 7 august 2008

Regăsire

O lacrimă e un sunet ce vine dinspre tine din depărtate zări. În drumul ei aduce în strune de chemări, iubirea şi durerea ce se revarsă-n suflet transformându-le într-un şirag de mărgăritare. În zborul ei năstruşnic separă în cărare....iubirea de durere şi dorinţa de-aşteptare. Transformă totul în cuvinte ce se vor aşterne în lumea pe care ne-am creat-o cu picături de lacrimi, în picături de ploaie.
Te-am regăsit din nou în gândul meu şi ţi-am deschis cu grijă inima în acordurile purtate pe aripi de speranţă. Îţi şopteam cuvinte pe care le-aduceam din depărtate zări şi-mi aduceai în noapte lumina ce s-arată pe sufletul pribeag. Cu mine eşti acum, iar dorul ce ne-ndeamnă să zburăm pe culmile înalte ale speranţei, ne cântă iubirea pe care de mult am aşteptat-o.
Te-am primit cu drag în lumea mea plină de mângâierile iubirii şi m-ai ţinut de mână ca să simţim frumuseţea şoaptelor. Simt şi acum îmbrăţişarea caldă a cuvintelor tale, spuse-n sunet de tăcere. Apoi mi-ai dat drumul de mână crezând că pot merge cu tine dar m-am rătăcit printre gânduri.
Privesc în zare, te caut dar, zarea-i opacă, te ascunde de mine...Din sufletul meu...din inima ta, în mersul fără de întoarcere, cuvintele se-adună şi-şi croiesc printre petalele iubirii, drumul spre împlinirea mult dorită. Nu te îndepărta...nu te preface-n piatră...adu-mi izvorul fericirii şi ţine-l lângă noi pentru a menţine dorinţa noastră vie...pentru a goni din cale tot ce-i durere, tot ce înseamnă depărtare.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.