Tu, simţi durerea urcând în mineun fior cuprinde întreaga fiinţă
si doare...
sunt răni ce strălucesc prin ochii tăi
sunt răni de caldă-mbrăţişare,
şoptite din rădăcini de versuri.
Pe umărul plecat spre mine
mă laşi să scriu...
să îmi plâng durerea.
Văd, printre frunzişuri,
culori ce vin din noi
şi amintiri din tot ce a fost
şi amintiri din tot ce nu va fi!
În trup plăpând, ea tristă, moare
durerea robită, care
nu lasă fericirea să piară
în viaţa, cât ar fi de amară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu