Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

sâmbătă, 2 august 2008

Eşti cu mine...şi nu mă simt singură...!

Eşti cu mine...şi nu mă simt singură...! În palmele tale mi-am aşezat sufletul. Fără să vorbesc, doar din privire, te-am rugat să ai grijă de el...să-l deschizi şi să-l faci să simtă că viaţa poate fi şi frumoasă. Mi-ai arătat drumul spre fericire...mi-ai deschis aripile ce până acum au fost ferecate şi mi-ai dat drumul să zbor singură printre dureri şi suferinţe pentru a ajunge la inima ta. Am poposit acolo unde mi-a plăcut...acolo unde am simţit căldura ce o degaja privirea ta. Te-am primit cu bucurie să-mi fii alături...te-am lăsat să-mi dai acea bucurie pe care nu am mai simţit-o de mult şi am lăsat portiţa sufletului deschisă pentru a mă descoperi aşa cum sunt...mult prea mică pentru un gând atât de frumos...mult prea firavă pentru o inimă atât de mare...Suflete pustiit nu adormi...spune-mi povestea vieţii încă o dată...nu te întuneca...şi mai luminează-mi calea spre fericire...încălzeşte-mă ca atunci când topeai tristeţea în palme, alungând singurătăţi...! Nu, nu adormi, să-mi povesteşti povestea ta, povestea noastră ţesută într-un fir de stea din nopţi cu zarea ei albastră. Să-mi spui despre ochii mei...de calda lor îmbrăţişare. Pe braţul tău mă voi aşeza să-ţi fiu o alinare dulce. Şi-atunci când zorii vor veni şi somnul lin va sta în gene, mă vei mângâia şi-ţi voi şopti chemări uitate peste timp. Nu dormi, mi-i chipul tău un vis care-l brodez pe zarea caldă...şi-n ochiul meu mereu deschis, tu îmi vei fi mereu izvorul ce nu moare...izvorul din care-mi iau cu drag cuvintele nerostite de tine...cuvintele neşoptite de mine.
Eşti cu mine...şi nu mă simt singură...! Te simt în fibrele adormite ale somnului meu...venind din depărtata lume...lume peste care timpul şi sufletele noastre nu pot să treacă... E lumea pe care noi ne-am creat-o...e lumea în care noi am descoperit frumuseţea iubirii...e lumea noastră despre care niciunul dintre noi nu a vorbit niciodată...E lumea plină de bucurie...de fericire numai cu gândul la clipele petrecute împreună...e lumea plină de dorinţă şi neîmplinire....dar e a noastră...e dragostea ce am aşteptat-o şi pe care mi-am dorit-o.
Eşti cu mine...şi nu mă simt singură...! Îmi las fruntea mângâiată de mâna-ţi caldă....o las să-mi şteargă gândurile învălmăşite de furtunile ce au poposit asupra ei...Mă las ocrotită de lumina ce vine dinspre tine, adusă de îngerii ce ştiu să ne păzească lumea în care am poposit...Te primesc alături de mine...te simt lângă mine...pentru că doar tu ai fost şi eşti izvorul din care am luat toate cuvintele de dor.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.