Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

vineri, 22 august 2008

DE CE...?

Iubite, tu simţi durerea mea urcând în mine ca un fior ce-ncearcă să-mi cuprindă întreaga fiinţă. Mă dor rănile ce strălucesc prin ochii tăi...dar mi-aduci în suflet o caldă-mbrăţişare înfăşurată în cuvintele ce lin se-aud şoptite din rădăcini de versuri. Mă laşi să scriu...şi să îmi plâng durerea pe umărul ce îl apleci uşor spre mine...îmi dai puterea de a privi-nainte...printre frunzişuri, să văd dorul ce s-apropie şi care ne aprinde sufletele în culori ce vin din noi...Îmi simţi durerea şi-o laşi să plece spre înaltul cerului în zbor, să ducă-n amintiri tot ce a fost şi nu va fi. Durerea curge-n valuri ca şi parfumul sfânt, ea doare universul, împrăştie prin stele tulbure vânt pe aripi de suflet. Iar norii grei, de timpuri tot aşteaptă nemărginirea lumii, să scuture tristeţe peste balsamul razelor senine din zenit. Pământului ocol ei fac, trimit tristeţe inegal...robită durerea moare sperând la fericire ne-ncetat.
Iubite, mângâierile tale mă dor...DE CE simt rana adânc transformată-n durere...durere săpată în suflet, de tine...Lacrimile mele sunt picăturile de ploaie ce tot se adună în mine....strângând odată cu ele tristeţile nerostite. Numai tu ai să poţi să opreşti ploaia ce spală durerea...numai tu poţi să-mi vindeci sufletul şi să ştergi lacrimile căzute pe chipul tăcut. Iubite, eu ştiu c-ai să vrei să nu mai simţi tristeţe şi lacrimi în mine.
Picături de rouă se preling în clipe ce trec uşor fără să le simt...pline de suspine...pline de gânduri curate...! Adună-n ele tristeţea poposită pe margine de suflet...gânduri ce zboară pe valuri de vânt...vise strânse în cupe de cleştar...acoperite de uitare...
Acum, când paşii îmi sunt durere, caut în taină mirajul zborului ce a luat cu el flori scuturate de petale de dor...şi văd viaţa cum lasă stingher în tăcere...urmele trecerii ei pe lângă noi.
Mă ghemuiesc la pieptu-ţi cald şi-aud vântul cum împrăştie frunzele ce poartă durere...şi patimi...şi tristeţe...Scot din gândurile-mi răvăşite, tristeţea ce mereu mă copleşeşte.
Ştie oare cineva să îmi răspundă...DE CE misterul fericirii nu poate fi cuprins de universul nesecat al iubirii?
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.