Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

duminică, 8 iunie 2008

Durere nerostită

Ai privit fără măcar să tresari, la inima ce ţi-o întindeam în căuşul palmei...şi ai lăsat-o să cadă pe placa de granit a unui altar păgân...S-a sfărâmat în mii de cioburi, iar tu te-ai întors şi ai plecat fără să priveşti înapoi, păşind cu tălpile goale peste bătăile frânte ale sufletului meu sângerând, le-ai lăsat să pătrundă tot mai adânc în paşii tăi ce se-ndepărtau de mine... Să te păstrez aş fi vrut...rug de durere nerostită şi neplânsă...căci lacrimile mele, curgeau ca un torent pe dinăuntru...Ai plecat mai departe, un pas...o durere...un suspin...luând cu tine, în rana tălpilor goale, o parte din mine... S-a spulberat un vis de durere...un vis din care au rămas cioburi de suferinţă...dar pe care le-am îndepărtat cu mare grijă ca să nu-mi lase clipe de nelinişte în suflet.
În singurătatea gândului văd luminile visului...cu ochii închişi sorb sunetul tăcerii...Umbra clipelor pierdute mi se agaţă-n păr dar sfidez aripile cenuşii ale nopţii...Visul pluteşte-n derivă iar iubirea nu mai are aripi în tristeţe...Singurătatea creşte-n sufletul dezgolit de cuvânt, ecoul paşilor în noapte înecaţi în secunde, topesc tăcerea....te simt aproape...eşti aproape...îţi simt sufletul vibrând de aceeaşi dorinţă ca şi-a mea...!
Te privesc cum dormi şi o lacrimă agale se strecoară printre pleoape înflorind petale pe perină. Am încercat să te trezesc să îţi şoptesc în ritmuri melodice, cât de mult te iubesc, dar cântecul meu rămânea fără răspuns. Poate nu era de-ajuns...Mă aflu în faţa ta, mă priveşti şi-ţi aud suspinul şoptindu-mi numele a dor şi nu-nţeleg de ce...Printre şoaptele tale murmurate îmi spui că eşti departe...ai plecat...m-ai lăsat cu sufletul frânt la pământ, deşi eu sunt lângă tine. Întinzi mâna să-mi ridici şuviţa din ochii-ntunecaţi, să o dai la o parte şi mă cuprinde o răceală de moarte căci braţele mele sunt de fum...nu pot să te înlănţui în dragostea ce ţi-o port...şi încep să înţeleg de ce mă simt ca dincolo de poartă...deşi mă aflu-n faţa ta...pentru tine sunt departe...în visul din noapte...în visul din zi...!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.