Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

miercuri, 25 iunie 2008

Am nevoie de tine...!

Mi-e gândul acoperit de frunza uitării, nu-mi pot aminti dacă întâi am iertat şi apoi am uitat, sau iertând am sperat că mâine vei fi lângă mine. Mi-e trupul acoperit de valul durerii, nu mai ştiu să-ţi zâmbesc când palma nefiinţei tale mă mângâie de la tâmplă in jos, amintindu-mi că încă te iubesc. Amintirea ta are gust de migdale amare...! Acum nu ştiu ce mă doare mai tare: ca încă te doresc, că nu pot să te uit, că nu pot să-ţi iert depărtările sau că nu pot să nu te iubesc?
M-am cuibărit aseară în braţele tale, chiar dacă perna noastră era făcută din depărtări. Nu vroiam să dorm, ca nu cumva noaptea să mi te fure, vroiam să te văd, să te simt, să respir odată cu tine, să mă mângâi pe frunte, pe umeri, să mă regăsesc în toate gesturile tale mărunte şi calde, ştiute sau visate. Am închis ochii pentru că toate erau dincolo de mine...dincolo de tine, în amintirea de ieri. Glasul, ochii, căldura din zâmbet mai ales. Aveam nevoie de ele să-mi legene somnul de copil speriat, uitat într-o gară. M-au legănat toate, m-ai legănat tu. Am adormit într-un târziu. Nu am avut nevoie de un înger să-mi legene somnul, nici de o stea să-mi lumineze drumul. Erai tu, toate acestea. Puterea gândului meu, puterea sufletului tău, puterea iubirii a dat forma iluziei, transformând-o în real. M-am trezit într-o nouă dimineaţă cu urma sărutului tău pe faţă...sau poate era doar urma lăsată de o lacrimă de dor?!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.