Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

sâmbătă, 17 mai 2008

Nu pleca...!

Nu pleca...! Încă nu mi-am umplut sufletul de tine! Mai vreau să te privesc şi să-mi încolăcesc cuvintele în jurul trupului tău! Mai vreau să te culeg şoaptă de şoaptă, lumină de lumină, tristeţe de tristeţe...în ochii mei înălţaţi spre tine. Nu pleca! Mi-e sete de buzele tale însingurate cu parfum de liliac alb...mi-e sete de privirile tale ascunzând cerul în fiecare mângâiere cu care mă îmbrăţişezi...Nu pleca! Rămâi în inima mea...rămâi în sufletul meu!
Tu nu-mi cunoşti timpurile, nu-mi cunoşti tăcerile, nici lacrima ce cade cu durere pe obrazul meu nu o ştii. Obrazul meu e oglinda sufletul meu. Ştiu că exişti şi timpul va fi infinit şi tăcerea spartă în mii de te iubesc şi lacrima impede de fericire şi eu şi tu vom fi noi...mereu!
Rostogolite în tăceri încordate, pe golul din suflet privesc în noapte urme de zâmbet. E un vis risipit...mă trezesc! Aş vrea să-ţi ating urma! Mi-e aşa dor de tine...nu-ndrăznesc să mai spun nimic! Înec visul în ape, iar dorul îl închid cu mii de zăvoare şi arunc cheile în adâncul apelor ce-mi cunosc durerea! Caut în sus înspre stele. Mă amestec cu visele mele şi mă pierd...vreau să mă pierd printre ele! Urme de suflet obosite de atâta durere doresc să iasă afară. Adorm cu gândul la tine ca să-mi apari iară....! Te aştept ca pe o ploaie de primăvară cu buzele însetate şi mâinile întinse pentru a te putea cuprinde. Te aştept smulgând promisiuni clipelor, strivind între degete nedumeririle şi îndoielile! Te aştept cu ochii îmbătaţi de dor, cu sufletul fremătând şi fruntea plecată, cu gânduri strânse în aroma speranţelor.
Mi-e aşa de dor de tine...!!!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.