Mai am de coborât...mai am de urcat...
pe drumul ce mi-a fost destinat...
prin ceruri...pe pământ...
prin vise...prin gânduri...!
Mai am de numărat cioburi de viaţă pe care mi le-am adunat într-un colţ al sufletului...! Mai am de îndurat furtuni...vijelii cumplite ce-mi vor lăsa la sfârşitul drumului, rănile spulberate de durerile adunate...La capăt de drum...oare cine-mi va putea aşterne-n cale un covor de vise aurite...oare cine-mi va spune cu bucurie în glas...bun venit...! Nimeni, nimeni nu se va mai arăta la margine de drum...nimeni nu va mai putea să-mi aline dragostea ce arde în suflet...nimeni nu va putea să-mi mai citească visele...gândurile...dorinţele...! E pustiu...totul e lăsat în urmă...din vise nu a mai rămas nimic...din scris mă hrănesc pentru a-mi linişti aprinderile întunecate şi pentru a-mi aduna clipele ce de mult sunt spulberate...
O să găsesc în mine puterea
de a-mi reclădi cu braţele întinse,
un vis trecut...un paradis...
o lume-a mea în care-am hoinărit...
din care o să ies când voi ajunge
la capăt de drum...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu