Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

vineri, 16 mai 2008

Gânduri

După ce fiecare din noi ne găsim locul în nezbaterea de dincolo de lumea aceasta, trebuie să se întâmple ceva cu toate zbaterile din sufletul nostru, cu tot ceea ce ne-a legat de cei din jurul nostru, cu toate trăirile, furtunile şi înseninările noastre, cu sentimentele, cu gândurile care ne alcătuiesc şi ne definesc până la urmă ca oameni.
Unde se duc ele ? În ce loc neştiut de nimeni se duc să moară sau să trăiască mai departe, atunci când cei ce le-au purtat au obosit să le care după ei; sau poate au obosit să bântuie; sau poate chiar ele sentimentele noastre au obosit să ne mai chinuie îndurându-se de noi.
Câtă căldură trebuie să fie în locul acela, câtă zbatere şi cât clocot adunat la un loc din atâtea suflete rebegite de viaţă! S-ar putea ca în căderea ei veştedă, unei frunze să i se arate înmugurirea? Şi ce vânturi să îi aline căderea şi încotro să i se îndrepte sufletul odată verde, dorul de lumină şi frica de pământ, dacă nu tot acolo...în acelaşi loc, în acelaşi mare loc.
Privind lucrurile altfel, nu cumva sentimentele noastre sunt oamenii unei lumi în care noi suntem acceptaţi doar ca nişte purtători fără de care ele nu ar exista? Nu cumva ni se dă doar impresia, falsă de altfel, că noi putem fi şi chiar suntem de fapt, stăpânii propriilor noastre trăiri, că ni le putem controla atunci când nu le mai putem îndura apăsarea? Nu cumva ele, sentimentele şi trăirile noastre şi poate şi ale altora, ne conduc şi ne determină acţiunile şi poate chiar drumul fiecăruia dintre noi?
Nu poate fi acesta adevărul, pentru simplul motiv că nu s-a descoperit încă nici un cimitir al sentimentelor sau al trăirilor noastre şi pe nicio cruce n-am văzut scris: "Aici zace, după o lungă şi grea suferinţă, dragostea...bucuria...suferinţa...durerea...! Regrete eterne!"
Şi dacă stau bine să mă gândesc nici n-ar avea cum, pentru că sentimentele şi zbaterile noastre sunt în definitiv urmarea sau rămânerea în urmă a tot ceea ce trăim.Şi totuşi...unde se duc ele după ce noi "obosim"? Cred că se adună contopindu-se într-un tot universal, în locul de unde răsare soarele! De unde ar exista altfel atâta lumina răsăritoare, atâta căldură dătătoare de speranţe, atâtea explozii şi furtuni solare dacă nu din prea multul clocot al unui suflet gânditor la dragoste, la curăţenia spiritului, la siguranţa pasului în doi.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.