Cât de suav e glasul ei în amorul ce-ţi inundă visele...!
Cât de albe îi sunt aripele de înger atunci când îţi încântă sufletul cu mângâieri miraculoase...!
Şi Doamne...câtă ură năvăleşte în suflet când realitatea crudă îţi năruie tot acest "poem" clădit pe nimic!!!!
Iubesc realitatea! Niciodată nu mă va dezamăgi! Soarele tot acolo sus va fi şi mâine. Pădurea va şopti în foşnetele ei aceleaşi versuri de la începuturi. Cerul va rămâne în continuare plin de stele. Mirosul de iarbă proaspăt cosită îmi va inunda în continuare nările flămânde. Sălbaticele flori de câmp tot acolo le voi găsi de fiecare dată când voi vrea să mă desfăţ cu atingerea lor. Universul nu se va clinti din loc!!!
Vreau să iubesc cântecul şi poezia din tine pentru că o simt şi ştiu că o trimiţi sincer către mine. Îţi mulţumesc că exişti…şi că însemni atât de mult pentru mine. Priveşte-mă…cheamă-mă în fiecare zi şi voi veni. Mă voi ruga îngeraşului şi pentru tine. Da! Voi zbura mereu când vrei să-ţi fiu aproape. Tu spune doar atâta: vino, prietenă dragă...! Trimit acum către tine doar privirea sinceră şi caldă...un zâmbet şi iubirea sinceră din sufletele noastre.
Iubirea nu o găseşti nicicând decât în sufletele pure...tu vei vedea că nu pot să te mint...lasă-mă cu sufletul să îţi ating privirea. Nu întreba de ce rămân cu tine atât de mult…şi să nu încerci să-mi spui că nu am voie să mă apropii de tine! Nu ai nici un drept. Măcar curajul răspunderii să îl avem în faţa sentimentelor. Intenţionat am lăsat iubirea să se înalţe între noi şi să ia proporţii...! Să nu mă obligi să o ascund într-un loc în care nu mai încape. Suntem atât de raţionali ca să credem că vom reuşi! Luptăm cu noi pentru că inima va plăti cu lacrimi şi durere şansa de a-şi îndeplini misiunea sacră. Salvând sentimentul, ne salvăm pe noi.
Minunată este iubirea ce pleacă din inimile noastre cu gândurile curate. Să o ajutăm...să întindem în faţa ei puritatea sentimentului interzis ca să putem culege ramurile obosite de atâta aşteptare...!
Cineva va fi mereu aici ca să te iubească...cineva va preţui întotdeauna căldura zâmbetului tău şi fericirea inimii tale...cineva va încerca întotdeauna să găsească cuvinte să-ţi mulţumească pentru că ai umplut viaţa cu vise ce pot să devină realitate şi amintiri frumoase. Te iubesc pentru că mă ajuţi să fac din viaţa mea...nu o cavernă, ci un templu...din faptele mele de zi cu zi...nu un reproş, ci un cântec. Cineva te va iubi întotdeauna, iar acel cineva voi fi mereu...eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu