Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

duminică, 30 martie 2008

Două stele...în suflet...!

Am furat două stele aşa cum ştiam eu să fur prin zâmbetul ochilor tăi şi mi-am spus: "Ce dacă rămâne cerul fără stele!" De fapt eu nu voiam să fac nici un rău nimănui. Le-am ascuns şi le-am păstrat undeva, departe, în adâncul ochilor tăi, pe cărările tăinuite ale timpului să-mi lumineze gândul şi dorinţa de a te avea pentru totdeauna. Am păstrat toate gândurile unei seri, te-am păstrat pe tine, aşa cum erai.
Adeseori plătesc tribut nopţilor ca să te pot visa. Te caut. Doar atât. Îmi trebuie mult ca să te găsesc acolo, de la început, dar nimeni nu ar înţelege că nu caut începuturile, ci pe tine.
Mi-ai spus o singură dată o poveste adevărată. Asta e tot. Straniu.
Mi-am lipit gândul de fereastra inimii tale şi tot ce a rămas pentru noi, au fost două stele ce căzuseră în ramurile încâlcite ale arborelui sufletului meu. Şi dacă aş mai întinde o dată mâinile fără să te simt, ci doar să te chem şi să-ţi dau una din stelele ce le-am pierdut în adâncul ochilor tăi, în singura poveste pe care mi-ai spus-o...poate că da...atunci ar rămâne o singură poveste adevărată şi nemuritoare.
Sfârşitul nu-l cunosc, căci foaia pe care-l scrisese cineva mi-a luat-o vântul, ieri dimineaţă, când îţi spuneam...că te iubesc. De fapt ce importanţă au câteva cuvinte scrise pe o foaie de hârtie? Important e că eu...eu n-am să scriu niciodată pe o foaie de hârtie. Există un loc unde nimic, dar nimic nu se pierde...în suflet...!!!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.